Ziua a doua: dupa ce in prima seara ne-am cazat in Turda la o pensiune modesta (Gil), nerecomandata turistilor pretentiosi, dar am fost multumiti ca am avut unde sa ne ohihnim. In Turda , viata este monotona, nu exista prea multe locuri  de distractie, asa ca nu zaboviti. A doua zi am  plecat spre al doilea obiectiv pe care vroiam sa-l vizitam in localitatea Cheia, la 10 - 12km V de Turda, un loc incredibil, si oarecum ingrujit. Cheile turzii, un traseu de 80 - 90 de minute dus - intors, pe malul apei, pe langa peretele muntelui si chiar podete din franghii. ATENTIE: daca ajungeti in zona, nu ratati ocazia, si vizitati cheile (taxa de intrare 3 lei).

   - Fotografie realizata in centrul orasului Turda

Dupa ce vizitam cheile, plecam spre Viseul de sus (MM), ati ghicit, pe vestita A3, Turda - Gilau, una din putinele sosele din Romania cu care te poti lauda, o autostrada cu urcusuri si coborasuri (singura din tara, nu ca am avea prea multe), sunt fascinat si... aaa  se vede capatul, am ajuns la Floresti, langa Cluj, traversam orasul, ajungem in localitatea NOKIA (Jucu) si ne continuam drumul Gherla - Dej - Beclean, la Beclean facem stanga spre Salva, Moisei (80 - 90), calitatea asfaltului lasa de dorit, nu este rupt, dar nici excelent asa ca aveti grija, se poate merge cu 70 - 80 km/h.
  Dupa aproximativ 7 - 8 ore de condus si 250 - 300km, am reusit sa ajungem la destinatie, in Viseu, locul care ne va gazdui in urmatoarele zile, la pensiune Nagy, un loc superb pe care-l recomand  tuturor, mofturosi s-au nu, cu gazde primitoare si oricand la dispozitia ta. Am ramas uimit sa vad ca grupul nostru era singurul grup de romani cazati la pensiune, in rest fiind ocupata de turisti polonezi, austrieci, germani, cehi, etc.
  Dam o tura prin micul oras (Viseul de sus), nu prea ai ce sa vezi, decat zeci de camioane cu lemne, si cam atat.
  Ziua a treaia: plecam de dimineata spre mocanita (tren cu aburi, vechi de 100 de ani), ajungem la gara, cumparam bilete (45 lei), in "gara, e o nebunie de nedescris", aglomeratie, doua trenuri, nu stie nimeni care pleaca, urcam in vagoane, coboram , ne indreptam spre celalalt, iar coboram, ne urcam in primul, surpriza vor pleca ambele la interval de 30 de minute. Suntem nerabdatori, in sfarsit se urneste.... uau peisajul este mirific dar ..... surpriza vagonul din fata deraiaza ( va recomand sa nu va ridicati de pe locuri, dar daca totusi o veti face, ati face bine sa va tineti bine, caci in momentul deraierii, vagonul se zdruncina serios), dupa 20 de minute "nasii" repun vagonul pe sine si ne vedem de drum, peisajul este incredibil, parca m-am trezit in urma cu 100 de ani, calatoria asta merita toti banii.

     Dupa 2 ore de popas la capat de linie, ne intoarcem spre gara, doar ca acum trenul coboara, fumul de la lemnul ars, folosit drept combustibil ne "incanta" nespus ochii si nasul, hainele miroseau ingrozitor a fum, dar a meritat.